Oamenii simt in culori. O cromatica persistenta in timp si spatiu intre taramurile realitatii si viselor,un abis al intamplarilor nefericite, o continuitate a uitarilor si o minte izolata in nimic. In trecut, simtul meu se baza pe capacitatile vizuale.O forma...o culoare stridenta si un simt estetic inexistent. Inaintand in timp, a inceput sa mi se dezvolte capacitatea olfactiva a sentimentelor. Parfum de flori, roua si mere verzi. Ieri am atins apogeul. Am gustat sentimentul prin culori.Simtul meu nu poate atinge alte culori exceptand turcuazul si negrul. Turcuoazul mi-a inspirat intotdeauna incredere in sine si speranta,dar e lipsit de gust. Negrul...negrul imi inspira dragoste si pasiune, parfum de tigara si gust de vin rosu. Negrul...o nonculoare in sine si un apogeul al tuturor culorilor in acelasi timp.Cel de la care a pornit totul si continua sa se reverse continuu prin spatiul rogvaivian nelimitat. Inceput de ianuarie...negru...negru si calm. Inca nu se ridica ceata,dar nu e gri si totusi nici alb...pare insa ca nu e nici negru dar persista miros de tutun bun, ars..Marti, 13...superstitii stupide...dar azi e mai negru...asa cum stau si privesc pe bolta fara nori [tavanul camerei mele].O pisica neagra mi-a taiat calea..astept si nu e totusi nici rau,dar pare ca nici bine nu e...e o stare stranie si nu e neagra,dar parca nici turcuaz...e un cer prea mare,dar nu e senin si nici inorat...e o oglinda a viselor patata de ratiune dar nu ma reflect in ea plangand,insa nici razand.
E zi si totusi poate sa fie noapte...nu e negru dar e un calm de neclintit si eu imi fumez linistita tigara din care nu iese fum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
vezi ca..ai urme de sarut pe obraji.
ih...ce dragut a sunat asta! ahm...nu o sa ma sterg :D
ce simpatici sunteti ^^
Trimiteți un comentariu