miercuri, 7 ianuarie 2009

de ce?! cliseic: de-aia.


Nu ma intreba "de ce" pentru ca nu-mi face placere...de ce?...de-aia.
Peste tot zac forme umane imprastiate pe trotuare...schite. Imi amintesc de ziua de alalta-ieri cand credeam ca inca pot fi cum vreau si cine vreau...ca inca mai pot sta pe balconul Teatrului,atarnata cu chipul vesel de stalpii masivi,frumos decorati...urmarind skaterii jalnici,ascultandu-le injuraturile isterice...zambit la fiecare frunza izgonita de atingeri usoare de vant,fumand linistita in timp ce privesc cerul de un albastru decolorat...sa port o rochie vaporoasa de matase fina,mainile sa-mi fie incolacite in jurul unei umbrele mici,de dantela...Sa stau lipita de umarul mereu intors indarat catre mine...

sunt fluturi explodati din lumina vaga a lunii.
sunt pustietati cu nisip desertic.
sunt gradini suspendate acoperite de zapada.
sunt zile numarate pe degete de copil.
sunt flori in asteptarea unei iubite.
sunt baloane colorate pentru arlechini.
sunt ceasuri care se opresc inainte de timp.
sunt sandalele unei copile pe marginea unui trotuar.
sunt,dar e unul singur.
cine? EL.
de ce? de-aia.

Niciun comentariu: