Dar ei nu stiau nici sa-si incheie sireturile...

Moscova.
Pe-aproape de gradinita erau doua leagane. Prin preajma orelor douazeci ,doi copii leganandu-se alene. Le clantaneau dintii datorita gerului, datorita unor sentimente puternice sau...pur si simplu. Nu se stie de cand, de ce si cat timp aveau sa mai stea acolo. Inca nu ningea, desi cerul era acoperit de nori grei, tumultosi de zapada. Vantul se mai potolise putin, isi oprise din taisul ca al unei lame de cutit, incetand sa mai biciuie pometii imbujorati ai copiilor. Fetita avea mainile inghetate pe lanturile reci ale leaganului. Prin suvitele-i roscate de par se putea observa o bruma usoara, cristalina. Avea pistrui si ochii verzi. Baiatul, saten, cu ochii expresivi si caprui purta manusi. Buzele i se invinetisera usor si suradea din ele trist, lasandu-i descoperit un dinte stirb.
Erau ingrijiti, frumos imbracati si purtau batistute albe, imaculate cu initiale. Fetita sparge linistea de gheata:
-De ce crezi ca ninge?
-Ah?
-Da. De ce ninge?
-Nu ninge.
-Nu...nu acum. Dar de ce ninge in general?
-Pentru ca suntem in Rusia!
-Ha-ha...prostut ce esti! Nu ninge doar aici, la noi. Ninge peste tot!
-Aaa...da?
-Da. Asa mi-a spus mie tovarasa educatoare! Dar tu nu stii! esti prea mic!
-O sa cresc si eu mare!
-Da, dar pana atunci eu am sa fiu si mai mare!
-Daaa? De ce?
-Pentru ca....asa!
-Ha-ha!!! asta nu ti-a mai spus-o "tovarasa educatoare"?
-Mmm...nu...Dar lasa asta! Sa revenim...de ce ninge?
-Nu stiu...mi-ar placea sa ploua.
-Cand?
-Tot timpul.
-De ce?
-Pentru ca simt.
-Umed?
-Nu...stropi!
-Esti un prost!
-Crezi tu? Nu sunt!....Ahm...Anka...ti s-au desfacut sireturile...
Fetita se apleca usor peste genunchi si putu sa observe cum ii atarnau sireturile ghetutei din piciorul stang. O emotie covarsitoare in piept, si abia se stapanea sa nu-i pice o lacrima trista.
-Esti un prost, Boris! Esti un prost! Da! Un prost!
-Ce am facut?
-Tocmai! Nu ai facut nimic! Ia spune-mi..stii tu sa legi sireturi?
-....
-SPUNE!
-Nu...de obicei ma leaga Anuska.
-Aha...
-De ce?
-Pai de-aia!
-Leaga-ti sireturile, anka!
Fetita statea atarnata deasupra picioarelor leganandu-se din ce in ce mai lent.
-Nu pot. Nu stiu...
-Esti o prosta!
-Nu, nu sunt deloc! Tu esti prost!
Din cer zapada a inceput sa curga ca intr-o poveste nestiuta, dintr-un alt spatiu si alt timp, al vesniciei.
-Anka...de ce ninge?
-Shht...prost ce esti! Nu ninge...e praf de zana!
-Ce e ala praf de zana?
-E praful care te adoarme cand ti-e frig.
-Anka...de ce nu mai vine mama?
-Nu stiu...lasa-te cuprins de valul prafurilor...inchide ochii...
-E atat de cald acum...praful de zana e magic..il simt...
-Dormi, micutule Boris...dormi.